Posibilitatea unei vieți viitoare
Majoritatea oamenilor care știu câte ceva despre creștinism și despre Biblie, chiar dacă nu prea multe, știu că viața viitoare vine la pachet. Ea este, de fapt, esența problemei. În mod incredibil, după cum li se pare multora astăzi, creștinismul învață că dincolo de această viață se află posibilitatea unei alte vieți, care nu se va sfârși niciodată.
Biblia vorbește despre această viață viitoare des și clar. Vorbește despre „viața veșnică”, despre a fi „înviat în ziua de apoi” și a trăi „veșnic”, despre „înviere” și despre faptul că „morții vor învia”, despre „veacul viitor”, „patria cerească” și „ceruri noi și un pământ nou”. Isus Însuși a spus: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” și „pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi” (Ioan 11:25; 14:19). Aceasta este esența creștinismului și vine direct din Biblie.
De asemenea, merită să notăm că posibilitatea unei vieți viitoare nu este menționată doar ocazional în Biblie, sporadic sau întâmplător de către unul sau doi scriitori biblici. Ea este, mai degrabă, o temă majoră a Bibliei. Este imposibil să citim Noul Testament fără să dăm de numeroase referiri la viața veșnică sau la expresii similare. Aproape fiecare carte din Noul Testament o menționează, într-un fel sau în altul.
Toate marile lucrări de literatură au o temă și un scop și, de obicei, un personaj central. La fel este și în cazul Bibliei. Tema ei majoră este viața veșnică viitoare și personajul ei principal este Isus, Cel care face ca această viață să devină posibilă. Despre aceasta este Biblia și, nu întâmplător, acesta este și unul dintre motivele pentru care atât de mulți oameni din toate clasele sociale și de toate profesiile au considerat-o, de-a lungul secolelor, atât de atractivă și de îndestulătoare.
Acum, te-ai gândi, orice persoană cu o inteligență medie ar vrea cel puțin să ia în considerare o carte care pretinde că mai există o altă viață după aceasta și promite să explice cum poate fi obținută. Până la urmă, nu sunt atât de multe astfel de cărți prin preajmă.
Dar Biblia însăși ne învață că viața veșnică este o posibilitate reală. De aceea, a fost întotdeauna un mister pentru mine cum de atâția oameni, majoritatea fiind, fără îndoială, inteligenți, nu pot sau nu vor să se gândească la ea în mod obiectiv, așa cum ar face cu orice altă carte. Până la urmă, nimeni nu are nimic de pierdut dacă face lucrul acesta; ba chiar ar avea mult de câștigat.
Parcă o dorință universală de moarte, ridicolă, colectivă, s-a așezat asupra rasei umane, anulând sau tocind capacitatea umană de a gândi obiectiv și clar. Ar renunța vreo persoană în toate mințile la șansa de a trăi pentru totdeauna? În diferite forme de jocuri de noroc, oamenii sunt dispuși să își asume tot felul de riscuri și să joace împotriva sorților, în speranța unui câștig puțin probabil care, într-o zi, ar putea să îmbunătățească oarecum calitatea acestei vieți pentru
câțiva ani.
Totuși, nu par să fie capabili să accepte posibilitatea că viața veșnică ar putea fi a lor fără niciun risc. Aceasta este ceea ce Biblia oferă. Totul este destul de incredibil – și oferta în sine, și tendința constantă a omenirii de a o refuza. Regretatul Malcolm Muggeridge, acel apărător îndrăzneț al credinței creștine, a scris odată: „Consider că întotdeauna va fi subestimată rezistența prostiei umane.” Această afirmație nu este nicicând mai adevărată decât atunci când este oferită viața veșnică și pare că de-abia dacă vrea cineva să se gândească la ea.
Așadar, contează dacă Biblia este adevărată. Dacă nu este adevărată, toate aceste discuții despre viața veșnică, noul veac ce va veni, cerul și învierea din morți nu sunt decât vorbe în vânt. Dar dacă Biblia este adevărată, dacă putem crede ce spune ea, acestea sunt, cu adevărat, posibilități uluitoare. Gândește-te doar la capacitatea de a trăi pentru totdeauna! Problema veridicității și credibilității ei devine de o importanță vitală și personală.
Material preluat din cartea „Mai putem crede în Biblie?” de Bryan Ball
Comentarii recente