Influența Bibliei

14 februarie 2020

Este aproape imposibil să exagerezi influența Bibliei de-a lungul istoriei. După cum am arătat deja, valorile care stau la baza societății vestice și care formează baza unui mod de viață liber, democratic, provin, aproape toate, din Biblie. Alistair Noble face referire la o carte remarcabilă în care profesorul Murdo MacDonald a descris influența lui Hristos asupra dezvoltării democrației, sistemelor politice, reformelor sociale, culturii și artelor. MacDonald a conchis: „Istoria civilizației vestice este inexplicabilă separată de Isus Hristos.” Dar, după cum am afirmat mai devreme, știm numai din Biblie ce a spus Isus. Așadar, a spune că Isus a influențat civilizația apuseană înseamnă a spune că, de fapt, Biblia a făcut lucrul acesta. Și această influență de durată poate fi văzută în multe aspecte ale culturii noastre.

Biblia a influențat literatura. Avem tendința de a ne gândi la Biblie doar ca la sursa adevărului religios, uitând de valoarea ei literară. Totuși, Biblia este o literatură extraordinară în sine. Versiunea Autorizată este ea însăși un monument în literatura engleză, potrivit lui Sir Arthur Quiller-Couch, care, într-o prelegere la Universitatea Cambridge, a declarat că aceasta a fost „cea mai mare” lucrare literară în limba engleză. O altă descriere numește Versiunea Autorizată „cel mai nobil monument de proză engleză”. Acesta este un motiv pentru care Versiunea Autorizată este încă atât de populară la 400 de ani după ce a fost publicată pentru prima dată.

Dar este vorba despre mai mult decât atât. Biblia a influențat alți scriitori. De exemplu, Shakespeare a citat direct sau a făcut aluzie la cel puțin 42 de cărți din Biblie. Un scriitor chiar spune că este imposibil să înțelegi multe pasaje din lucrările lui Shakespeare fără o cunoaștere a Bibliei. Același lucru este adevărat și în dreptul Paradisului pierdut și Paradisului regăsit ale lui Milton, al Călătoriei creștinului a lui Bunyan și al lucrărilor a zeci de alți mari autori ale căror scrieri sunt încă privite ca fiind clasice. Printre aceștia se numără Spenser, Addison, Wordsworth, Tennyson, Coleridge, Dickens, Thackeray, surorile Bronte, Longfellow și Ruskin. S-a calculat că un index al referințelor biblice în scrierile lui Ruskin, unul dintre maeștri recunoscuți ai literaturii engleze, ar alcătui o carte de peste 300 de pagini. Același scriitor conchide: „Timp de mai bine de 1200 de ani Biblia a fost o forță activă în literatura engleză”, modelând gândirea a generații succesive de autori. Putem afirma fără teamă că ceva asemănător s-ar putea spune și despre literatura altor națiuni.

Biblia a influențat limba. Versiunea Autorizată – sau Versiunea King James – a influențat viața și vorbirea în Anglia, timp de peste 300 de ani. În fascinantul său studiu despre Biblia King James, McGrath spune că aceasta a fost una dintre cele două „cele mai mari influențe asupra modelării limbii engleze” și declară că publicarea ei a fost „un reper în istoria” limbii. Multe dintre cuvintele și frazele care au apărut prima dată în Noul Testament al lui Tyndale și în Versiunea Autorizată fac încă parte din limbă: „the salt of the earth” („sarea pământului”), „the powers that be” („stăpânirea”), „a law unto themselves” („a-și fi singur lege”), „highways and byways” („la drumuri și la garduri”), „a word in season” („un cuvânt spus la vreme potrivită”), „lick the dust” („a linge țărâna”), „the root of all evil”(„rădăcina tuturor relelor”), „the heat of the day” („zăduful zilei”), „coals of fire” („cărbuni aprinși”), „fight the good fight” („a lupta lupta cea bună”), „from time to time” („din timp în timp”), „from strength to strength” („din tărie la tărie”), „like a lamb to the slaughter” („ca un miel pe care-l duci la măcelărie”), „signs of the times” („semnele vremurilor”) și multe altele. Engleza vorbită și scrisă au fost modelate de vocabularul și de imagistica Bibliei.

Mulți cercetători remarcabili au recunoscut influența imensă a Bibliei, mai ales a Versiunii Autorizate, asupra dezvoltării limbii engleze. Printre aceștia se numără Sir Arthur Quiller-Couch de la Universitatea Cambridge, profesorul Albert Cook de la Universitatea Yale și mai recent, după cum am amintit deja, profesorul Alister McGrath de la Universitatea Oxford și Londra. McGrath spune destul de categoric că Versiunea King James a exercitat „o influență substanțială și decisivă asupra modelării limbii engleze”.

În toate acestea ar trebui să ne amintim că engleza este prima limbă a multor țări, incluzând Australia, Canada, India, Noua Zeelandă, Africa de Sud și Statele Unite ale Americii. Este limba internațională pentru politică, industrie, comerț, comunicare, medicină și aviație. Influența Bibliei King James asupra limbii vorbite și scrise într-o mare parte a lumii de astăzi a fost mult mai mare decât Regele (King) James sau traducătorii lui și-ar fi putut imagina vreodată.

Biblia a influențat muzica. Este un capitol în cartea lui Scroggie, The Word of the Lord, care are titlul sub forma unei întrebări: „What if there had never been a Bible?” („Ce-ar fi fost dacă n-ar fi existat niciodată o Biblie?”) Autorul arată spre multe dintre compozițiile muzicale cu adevărat mărețe care sunt „moștenirea popoarelor Europei de Vest” și ne amintește că ele își datorează existența Bibliei. El menționează Creațiunea lui Haydn, Messiah a lui Handel, Elias al lui Mendelssohn, Jubilate de Purcell, Patimile Sf. Matei de Bach și Crucificarea de Stainer și spune: „Toată această [muzică] nu ar fi existat dacă Biblia nu ar fi fost scrisă niciodată.” Ar fi putut menționa mai multe: Jesu și Joy of Man’s Desiring de Bach; Requiem de Mozart; Miserere de Allegri; Pie Jesu și (In ParadisiumÎn Paradis) de Faure, O Divine Redeemer (O, Divin Mântuitor) de Gounod și Sheep may Safely Graze (Turma poate paște în siguranță) de Bach, care au inspirat milioane de oameni de-a lungul secolelor.

Și cum rămâne cu marile imnuri ale credinței creștine? Isaac Watts a scris mai peste 6000. Charles Wesley, Philip Doddridge, Fanny Crosby, Toplady, Newton, Cowper, Heber și o serie de alte persoane au scris alte mii. Toate aceste imnuri își datorează existența cuvintelor Bibliei și au fost inspirate de ele. Ele au fost cântate de generații după generații și au exprimat speranțele, temerile, dorurile și credințele a nenumărate milioane de oameni din jurul lumii.

Imnurile cu adevărat mărețe ale credinței creștine răsună și în rândurile celor necredincioși. Sunt adeseori cântate la marile ocazii sportive, ca și în biserici. Vreme de ani, la finala Cupei la fotbal, pe faimosul stadion Wembley din Londra au răsunat cuvintele: „Abide With Me”, „Guide Me, O Thou Great Jehova” („Rămâi cu mine”, „Călăuzește-mă Tu, mare Iehova”) și multe alte imnuri cunoscute. Aceste imnuri au dăinuit pentru că sunt înrădăcinate în Biblie, spune Dr. Scroggie.

Dacă n-ar fi existat niciodată o Biblie? Ei bine, printre altele, majoritatea marilor imnuri englezești și o mare parte din cea mai măreață muzică din lume nu ar fi fost compuse vreodată.

Biblia a influențat arta. Prin artă, adeseori ne referim la pictură. În acest capitol ne referim în mod specific la picturile marilor maeștri, cunoscuți și apreciați în jurul lumii. Arta, în sensul mai larg, include sculptura, arhitectura și gravura – și toate au reflectat, în felul lor, mesajul creștin extras din Biblie. Mărețele catedrale medievale din Europa au fost numite „simfonii în piatră”. Privește sculpturile lui Michelangelo, Pieta, David sau Hristos cel Înviat sau lucrările multor altor sculptori renascentiști și vei vedea și vei simți influența puternică a Bibliei asupra sculpturii. Și vedem încă o dată influența Bibliei, în modul cel mai clar, în picturile magnifice ale multora dintre marii maeștri.

Aceste picturi pot fi găsite în multe dintre marile muzee ale lumii, în galerii de artă și în catedrale. Lucrările lui Rembrandt, Rubens, Raphael, Michelangelo și Titian, ca să menționez doar câțiva dintre cei mai cunoscuți artiști ai Renașterii, sunt puternic îndatorate temelor biblice. În secolul al XIX-lea, Holman Hunt a îmbogățit capodoperele lumii cu luminoasa și emoționanta lui pictură Lumina lumii. Mult mai multe ar putea fi menționate. După cum spune un scriitor:

Dacă nu ar fi fost Biblia, aceste lucrări nu ar fi existat niciodată și galeriile de artă din Londra, Dresden, Florența, Veneția, Paris, Antwerpen și Milano nu ar fi găzduit aceste mari creații ale artei creștine. Nu e prea mult să spunem că unele dintre cele mai frumoase opere care au fost făcute vreodată cu stiloul, cu pensula, cu dalta sau cu mistria au fost făcute pentru prezentarea temelor și a scenelor pe care doar Biblia le poate furniza.

Putem doar adăuga că pereții și tavanul Capelei Sixtine pictate de Michelangelo, considerate de mulți ca fiind cea mai mare lucrare de artă a tuturor timpurilor, aproape toate descriu scene biblice.

Biblia a influențat reforma socială. Uneori uităm că multe dintre reformele sociale ale ultimelor trei secole au apărut nu numai prin politică și acte parlamentare, ci, inițial, ca rezultat al principiilor biblice. De asemenea, s-a arătat de mai multe ori că Partidul Laburist din Marea Britanie își datorează conștiința socială mișcării metodiste și învățăturilor biblice. Același lucru ar trebui să fie adevărat și în cazul mișcării laburiste din alte țări ale Commonwealth. Oricum ar fi, nu poate fi pus la îndoială nici măcar o clipă faptul că mulți reformatori ai timpului, poate cei mai mulți, erau creștini practicanți, care credeau în învățăturile umanitare ale Bibliei. Să îi observăm pe următorii:

• John Howard (1726-90), reforma închisorilor;
• William Wilberforce (1759-1833), abolirea sclaviei;
• Elizabeth Fry (1780-1845), reforma închisorilor;
• The Earl of Shaftesbury (1801-85), reforma condițiilor de muncă;
• George Mueller (1805-98), înființarea orfelinatelor;
• Florence Nightingale (1820-1910), reforma asistenței medicale;
• Sir Wilfrid Lawson (1829-1906), reforma lichiorului și băuturii;
• Thomas Barnardo (1845-1905), case pentru copiii săraci.

Dacă ar trebui să alegem numai unul sau doi reformatori sociali care au fost conduși de principii creștine, biblice, am putea foarte bine să ne oprim la William și Catherine Booth, fondatori ai Armatei Salvării, ai căror urmași încă le poartă convingerile în întreaga lume. Aceștia au fost cu toții oameni „adânc înrădăcinați” în Biblie și este imposibil să separi acțiunile lor de credințele lor.

Biblia a influențat cultura vestică, după cum am menționat deja. Literatura, limba, muzica și arta, toate ajută la identificarea culturii, după cum face și conștiința socială. Dar cultura vestică reprezintă mai mult decât aceste expresii vibrante ale sufletului omenesc. De asemenea, cultura este definită de valori și credințe și de mecanismele sociale și politice care fac o societate compactă și funcțională. În lumea vestică, Biblia a jucat un rol-cheie în furnizarea acestor valori și procese structurale.

Profesorul McGrath, a cărui minte pătrunzătoare și ale cărui scrieri voluminoase sunt din ce în ce mai remarcate în zilele noastre, arată că în secolele al XVI-lea și al XVII-lea o perioadă definitorie pentru cultura noastră vestică modernă, Biblia era considerată „baza fiecărui aspect” al acelei culturi. Lucrul acesta era adevărat în mod special în Anglia, unde se puseseră deja bazele pentru un imperiu, apoi pentru Commonwealth, care, în multe privințe – cu toate neajunsurile lor – aveau să moștenească și să transmită mai departe valorile și credințele acelei culturi în dezvoltare. Desigur, Statele Unite ale Americii, care atunci de-abia apăreau ca identitate națională și erau puternic îndatorate valorilor și credințelor engleze, au jucat de atunci un rol major în dezvoltarea vestului. McGrath afirmă mai departe că, fără Biblie, „cultura lumii vorbitoare de limba engleză ar fi fost incomensurabil mai săracă”.

Numai cea mai bigotă minte ar nega că valorile și credințele proprii Bibliei au caracterizat și au definit, până relativ de curând, cultura vestică. Este greu să negăm că aceste valori și credințe au fost transmise în mare parte lumii prin limba engleză. Același lucru este adevărat și în cazul instituțiilor sociale și politice, precum democrația parlamentară, sistemele legale, educația gratuită și universală și libertatea discursului, a conștiinței, a adunării și a presei. Toate își au sursa în învățăturile și principiile biblice promovate în timpul Reformei. Ele s-au consolidat în Anglia și în Europa de Vest pe măsură ce Biblia a început să le fie accesibilă oamenilor, iar principiile ei au prins rădăcini în viețile individuale și în conștiințele colective ale națiunilor.

Într-adevăr, fără Biblie „cultura lumii vorbitoare de limba engleză ar fi fost incomensurabil mai săracă”.

Material preluat din cartea „Mai putem crede în Biblie?” de Bryan Ball