Baza culturii apusene
Cei mai mulți dintre noi de-abia dacă ne gândim vreun pic la cultura noastră și ne gândim chiar și mai puțin de unde provine și cum s-a dezvoltat. Dar am observa curând diferența dacă ar fi înlocuită de o cultură care nu ar avea aceleași valori și credințe de bază. Și lucrul acesta s-ar putea întâmpla – unii oameni foarte demni de crezare cred că deja a început să se întâmple în lumea vestică.
Esența culturii vestice este libertatea. Această libertate ne permite să trăim după cum alegem, în limitele legilor țării, care există pentru a o proteja. Legile sunt tocmai rezultatul culturii acelei țări. Ele conduc la democrație, care, la rândul ei, ne protejează libertatea individuală. Trebuie să ne amintim ce mare beneficiu este acesta pentru noi personal și pentru societatea noastră. Multe țări din lume încă nu au acest tip de cultură și s-ar putea să nu o aibă niciodată.
Dar la ce ne referim atunci când vorbim despre libertate? Ne referim la libertatea de conștiință, la libertatea personală care ne dă dreptul de a lua propriile decizii cu privire la lucrurile importante din viață – unde locuim, unde și ce lucrăm, cine sunt prietenii noștri, cu cine ne vom căsători, câți copii vom avea și multe alte lucruri care reprezintă esența vieții. De asemenea, ne referim la libertatea discursului, libertatea presei, libertatea de întrunire și libertatea de închinare.
Cele mai multe dintre aceste libertăți au apărut în lumea vestică în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ca rezultat al Reformei. Reforma din Europa a fost o revoluție religioasă împotriva naturii opresive a Bisericii medievale, care dominase gândirea și viața europeană vreme de mai mult de 1000 de ani. Aceasta nu încuraja gândirea sau acțiunea independentă. Reforma este recunoscută pe scară largă ca una dintre cele mai importante și cuprinzătoare revoluții în gândire care a apărut vreodată în istorie.
Pe măsură ce principiile Reformei au prins rădăcini în multe țări europene – în mod special în Anglia – libertățile de care ne bucurăm astăzi au început să se dezvolte. Pe parcursul unui secol, ele au modelat modul de gândire și de viață al nou-formatelor țări ale Europei. Rezultatul a fost cultura apuseană. Sistemul Westminster de democrație parlamentară s-a dezvoltat în Anglia în timpul secolului al XVII-lea, după cum s-a întâmplat și cu sistemul legal care încă stă la baza naturii democratice și a sistemelor legale ale lumii vestice și ale multor altor țări. Modul nostru de viață este un rezultat real al Reformei. Fără ea, cultura vestică nu s-ar fi dezvoltat așa cum a făcut-o.
Dar Reforma s-a bazat puternic pe Biblie. Sola Scriptura – „numai Biblia” – a fost unul dintre marile principii care au provocat și au susținut Reforma. În timpul Evului Mediu, Biblia nu era disponibilă în limbile obișnuite ale popoarelor europene. Reforma a dat startul marii perioade de traducere a Bibliei, culminând în Anglia cu versiunea King James, în 1611. Și altor țări li s-a oferit Biblia în limba lor, în această perioadă. În lumea vorbitoare de limbă engleză, versiunea King James a Bibliei a fost una dintre cele mai influente cărți publicate vreodată. Ea a modelat gândirea și viața societății englezești vreme de peste 300 de ani. De asemenea, a ajutat la dezvoltarea limbii engleze moderne și a influențat dezvoltarea vieții în America colonială. Este imposibil să cuantifici sau să calculezi influența Bibliei asupra dezvoltării gândirii și vieții din lumea vestică. A fost enormă.
Astăzi, totuși, cultura vestică este, în multe aspecte, în retragere. Este amenințată de revizioniști și disidenți din interior și de inamici hotărâți din exterior. Unul dintre gânditorii influenți ai vremurilor noastre, Robert Bork – avocat și fost procuror general al Statelor Unite ale Americii – a scris recent: „Trăsăturile distincte ale civilizației vestice sunt în pericol în moduri care nu au mai fost văzute înainte.” Borks oferă o analiză convingătoare a declinului rapid al societății vestice și conchide că trebuie să „luăm în serios” posibilitatea foarte reală ca „să nu se vrea a fi făcut nimic pentru a inversa direcția culturii noastre”.
Acesta este un motiv pentru panica resimțită în multe culturi vestice odată cu ascensiunea și cu răspândirea fundamentalismului islamic. De două ori înainte, în istorie, islamismul a încercat să cucerească Europa, dar a eșuat. Au fost încercări de cucerire prin forța armelor, odată în secolul al șaptelea și din nou în secolul al XV-lea. Dacă nu ar fi fost respinși, s-ar fi putut chiar să nu mai fim aici.
Astăzi, conflictul este ideologic, deși posibilitatea terorismului fundamentalist islamic este o realitate continuă. Islamul extremist se opune fundamental culturii vestice bazate pe Biblie. Vorbind în cadrul unei ședințe comune a ambelor camere ale parlamentului australian, în 2006, prim-ministrul de atunci al Marii Britanii, Tony Blair, a vorbit despre „o ideologie globală în război cu noi și cu modul nostru de viață”. Vorbea în mod specific despre extremiștii islamici și despre terorism, ale cărui „rădăcini [ideologice] sunt adânci”.
Cei din interiorul culturii vestice care vor să o schimbe, până acolo încât să introducă noi moduri de calculare a timpului care să înlăture referirea la Hristos, eliminând datarea tradițională î.Hr. și d.Hr., ar trebui să se gândească serios la ce fac. Și aceia dintre noi care trăiesc în cultura vestică și care prețuiesc ceea ce apără ar trebui să se gândească serios de unde provine, cum s-a dezvoltat și cât de profund îndatorată este aceasta principiilor biblice. Influența formativă a Bibliei asupra culturii noastre este un motiv important pentru a ne pune întrebările: „Chiar este Biblia adevărată?” și „Este cultura noastră construită pe nisipuri mișcătoare?
În urmă cu doar câțiva ani, un cercetător atent al istoriei, Dr. W. G. Scroggie, a pus întrebarea: „Dacă n-ar fi existat niciodată o Biblie?” În răspunsul său, el a oferit un raport convingător cu privire la influența Bibliei, de-a lungul secolelor, asupra artei, muzicii, limbii, literaturii și reformei sociale, precum și asupra credinței personale, identității naționale și vieții de familie. El a citat numele a zeci de oameni faimoși și influenți care au primit din Biblie îndemnul de a acționa pentru binele societății.
Apoi a conchis: „Biblia este cea mai creatoare, mai regeneratoare, mai civilizatoare, mai umanizatoare, mai educativă, mai reformatoare și mai inspiratoare putere din întreaga lume… Cea mai aprinsă imaginație nu poate concepe care ar fi starea lumii astăzi dacă nu ar fi existat niciodată o Biblie.” Merită să ne gândim la lucrul acesta.
Un alt lucru la care merită să ne gândim este cum ar deveni lumea dacă influența acestui agent civilizator, Biblia, ar fi eliminată acum din cultura noastră. Dar poate este prea înfricoșător. Dacă ne prețuim cu adevărat cultura, ce a realizat și ce apără, am face bine să luăm în serios întrebarea fundamentală: „Mai putem crede în Biblie?”
Material preluat din cartea „Mai putem crede în Biblie?” de Bryan Ball
Comentarii recente