Repere pentru o înțelegere adecvată – Stilul literar

28 decembrie 2019

Forma în care a fost scris.

Pe lângă luarea în considerare a autorului și culturii timpului, multe versete din Biblie nu își dezvăluie sensul lor complet decât dacă este cercetat și stilul literar al autorului textului.

Multe cărți biblice sunt narațiuni istorice detaliate, scrise cu scopul de a fi de folos generațiilor viitoare. Gândiți-vă la cărți precum Exodul, Iosua, Judecători, Rut, Estera și chiar cele patru Evanghelii. Ele sunt scrise în proză și sunt descriptive.

Un lucru demn de notat în aceste cronici istorice este acela că autorul de obicei nu interpretează sensul evenimentelor particulare și nici măcar semnificația lor generală, în relație cu altele. Lecturarea lor astăzi necesită rugăciune și aprofundare. Țineți minte: puteți afla despre o istorie chiar mult mai mult decât autorul care a scris-o!

Unele cărți biblice sunt scrise în versuri. Cartea Psalmilor este una dintre ele. Dar mai sunt și altele: Cântarea Cântărilor a lui Solomon, Eclesiastul, părți din Isaia, cât și istoria lui Iov – cărți scrise în formă poetică.

Cum ne pot fi de folos versurile unei poezii? Gândiți-vă că poezia se bucură de considerație și în zilele noastre. Ea nu enumeră o simplă serie de fapte, ci mai degrabă exprimă înțelesuri și profunzimi conceptuale care izvorăsc din trăirea autorului. Poezia este adesea o încercare de a descrie ceea ce de fapt nu poate fi descris. Din moment ce mintea umană tinde să exprime lucruri emoționante și neobișnuite prin intermediul unor imagini familiare, adesea sunt folosite metafore.

Atunci când un vers este scos dintr-o poezie, în mod izolat nu va mai avea același înțeles sau impact. Comparându-l ca atare cu alt verset al Bibliei ar fi de nejustificat.

Cărțile profetice se pot dovedi cele mai ciudate și mai fascinante părți ale Bibliei. Metaforele folosite de ele sunt mai mult decât poetice. Dar cum altfel ar putea un autor să încerce să descrie evenimentele viitoare situate dincolo de puterea firească, omenească de înțelegere? Dumnezeu a fost nevoit deseori să-Și comunice mesajul prin simboluri, permițând cititorilor vremii respective să aibă acces la idei cu totul noi, apelând la reprezentări familiare lor, pentru a fi în stare să le priceapă.

Cărți precum Ezechiel, Daniel și Apocalipsa abundă în profeții despre viitor, folosindu-se de simboluri, de animale sau de creaturi mitice ca să portretizeze evenimentele și implicarea omenească în ele.

Exemplu:
„Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă… Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el… L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele” (Daniel 8:3-7).
Ciudat, nu-i așa?
Dacă veți privi doar la un text din acest capitol ați putea gândi că Biblia descrie lupta unui țap mutant. Dar privind contextul profeției, acești țapi și berbeci, cât și coarnele, sunt interpretate mai târziu ca fiind împărății rivale. Restul cărții descrie cum cronologia evenimentelor și luptele puterilor pregătesc scena pentru unele evenimente viitoare importante.

Parabolele sunt povestiri care ilustrează un concept specific. Isus a folosit frecvent acest tip de povestiri în Evanghelii, ajutându-Se de scenarii credibile pentru a-i învăța pe oameni principii mai înalte. O parabolă bine-cunoscută este aceea a „samariteanului milos”, cu care Isus căuta să doboare prejudecățile rasiale, arătând ce înseamnă „să-ți iubești aproapele” (vezi Luca 10:25-37).

Tocmai pentru că parabolele folosesc un limbaj colocvial și unele includ elemente de ficțiune, scoțând unul sau două versete din contextul parabolei poate fi problematic, deoarece acestea nu sunt narațiuni literale sau evenimente/experiențe reale.